Babysitter
Acest site este cofinantat din Fondul Social European prin Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013. Investeste in oameni!

Pentru majoritatea dintre noi, jobul inseamna responsabilitate imbinata cu seriozitate si profesionalism. Putem fi oricum in viata personala, dar cand pasim pe usa suntem fie la costum,  fie pe tocuri. In cea mai relaxanta situatie, in tenesi, dar cu aceleasi griji si probleme ce devin parte din rutina. Cati dintre noi insa ne simtim inca in suflet copii? Sau nu am renuntat la pofta de joaca? Este posibil sa faci o cariera in “arta jocului”?

Rar oamenii cu care ne intersectam sunt “una cu meseria”, predestinati pentru ceea ce fac. Acum 4 ani si 3 luni, personajul nostru, Narcisa, a facut schimbarea majora in viata ei. A renuntat la o functie de conducere in favoarea meseriei de suflet: babysitter.

 

”Pentru mine cred ca e ceva nativ sa stau cu copii. Este o placere si nu merg dupa program la yoga trei ore ca sa ma eliberez. Nu ma streseaza jobul meu. De fapt, chiar seful meu imi zicea: “Narcisa tu nu lucrezi cu ceas la mana!”. Niciodata nu sunt pe graba.”

Chiar daca tonul poate parea fantastic, imaginile si faptele vorbesc de la sine. Cand esti conectat la spiritul tau ludic interior, cand intelegi ca jocul este o parte din comportamentul oricarui om, orice varsta ar avea, vezi frumusetea unei astfel de atitudini. Faci lucrurile sincer si inspiri frumusetea in cei din jurul tau.

“Am trei nepoti. Pentru mine deci, jocul cu copii este ca respiratia. Cand copii sunt mici am tendinta sa ii invat jocuri logice. Dupa ce au invatat ei sa numere, alfabetul, trei-patru cuvinte si mersul pe bicicleta, apar si glumele, bancurile si ghicitorile. Si inventeaza apoi ei unele noi la randul lor. Des vor sa le impartaseasca si asta ii face mai creativi si mai sanatosi!”

Narcisa isi aminteste perfect prima ei zi de munca si emotia de a tine in brate un copil.

“Parca a fost ieri. Acum 4 ani am trait cel mai frumos lucru: primul impact cu copilul. Avea sapte luni, am culcat-o prima oara si am simtit o legatura foarte stransa din prima. Este foarte importanta conexiunea, nu ai cum sa ai o chimie cu fiecare copil. Cea mai mare teama in prima zi mi-a fost de baita. Sunt doua tipuri de copii: carora le place si carora nu. Cei care se dau in vant dupa asta sunt foarte agitati. Fiind uda pe maini mi se parea riscant. Mi-a fost un pic teama sa nu scap copilul.“

Relatia dintre Narcisa si Sara, micuta aflata in grija ei, este ceva hipnotizant de privit. Din magnetismul relatiei lor si relaxarea cu care Narcisa se joaca si vorbeste cu micuta balerina, poti intelege cu usurinta de ce si-a ales aceasta cale in viata.

“Imi place sa invat copiii cu frumosul de cand sunt mici: o floare, o pasare, un caine de pe strada, pisici, trebuie gasita partea frumoasa in orice lucru si atunci si copii nostri vor fi frumosi!”

Aflam ca cel mai important cuvant, care descrie perfect relatia cu un copil este: diplomatia. Este valabil atat pentru parinti, bunici si rude, dar si pentru educatori si babysitters. Narcisa priveste lucrurile in ansamblul lor si nu se lasa sedusa de dragalasenia Sarei. Priveste meseria cu constiinta si cunoscand consecintele.

“Capeti experienta practicand. Fiecare zi este o noutate si incerc sa fac din meseria mea ceva proaspat lipsit de rutine zilnice. Secretul este lipsa rutinei! In cazul unor momente trebuie sa ma adaptez sa conving copilul sa faca ceva inventez o poveste. Printr-o poveste il poti dezvata de suzeta si tot asa se dezvolta imaginatia copilului. Poti merge pana la a desena o floare, o lalea de exemplu, apoi te gandesti daca nu exista o poezie cu lalele.”

Nici o scoala nu te invata cum sa iubesti copiii si cum sa ai grija de ei, mai bine decat experienta de viata. Narcisa creste copiii precum a fost crescuta ea de catre bunica si parinti.

“Cel mai mare mentor pentru mine a fost bunica, de fapt ambii bunici. Au fost ca un ghid in viata. Si acum ma ghidez dupa tot ce m-au invatat ei: zicale, vorbe, proverbe. Ma ghideaza “Vorba dulce mult aduce!”. Asa si este. Cand ii raspunzi un om frumos el automat face la fel. Am facut asta pe strada cu necunoscuti, care ulterior mi-au raspuns cu un suras fiind clar in lumea lor cu probleme.”